Tabla Butii - Drumul Roman Si Cimitirul Eroilor din Cerasu Judetul Prahova
Obiective turistice din Judetul Prahova
Cazare in depresiunea Intorsura Buzaului si in Romania www.cazare.intorsura.ro

Cazare in depresiunea Intorsura Buzaului si in Romania

Adauga unitate
Nu distruge mediul inconjurator! Pastreaza natura curata!

Obiective turistice din Cerasu

Selectare rapida
Cazare
Pe judete
Pe localitati
Dupa tipul unitatii









Arata prietenilor
Cauta obiectiv turistic in judetul

Obiective turistice > Tabla Butii - Drumul Roman Si Cimitirul Eroilor - Cerasu > Judetul Prahova > Cerasu

TABLA BUTII - DRUMUL ROMAN SI CIMITIRUL EROILOR - CERASU


Cetatea Tabla Butii / Tabla Butii Fortress

Tabla Butii este „pas” – trecatoare montana la înaltimea de 1340 m, în Carpatii de Curbura. Prin aceasta artera se facea legatura dintotdeauna între sudul Carpatiilor spre Muntenia si cotul interior al curburii Carpatiilor la nord – vest

prin Tara Bârsei cu Transilvania.

Aceasta cale este usor accesibila datorita reliefului – nu prea accidentat fiind cea mai scurta cale între Transilvania spre Occident si gurile Dunarii la Marea Neagra spre Levant.
Punctul Tabla Butii este vârful, culmea dintre Valea Teleajenului ce urca dinspre Muntenia si obârsia Buzaului în Masivul Ciucas spre Transilvania.
Numele trecatorii Tabla Butii este dat de la „tablele”stantate – aplicate în trecut pe butoaiele cu marfa cand se facea vama, deoarece era granita dintre Tara Româneasca si Transilvania, aici a functionat si un punct vamal, de la

formarea statelor feudale românesti.

Caravanele comerciale treceau chiar prin incinta cetatii care este atestata în documentele medievale înca din sec al XIII – lea. Cetatea este mentionata în documentele transilvane si cele maghiare sub numele de CRUCEBERG , iar în cele

ale Tarii Românesti sub numele de Cetatea Buzaului sau Tabla Butii, în vorbirea localnicilor.

Usoara penetrare a zonei a facut sa fie frecvent calcata de ostiri dusmane în ambele sensuri, mai frecvent spre Transilvania dinspre sudul Carpatiilor. Sunt cunoscute navalirile tatarilor si turcilor prin acest loc pâna în timpurile

moderne.

Toponimia locului ilustreaza tavalugul istoriei ca o memorabila cronica, ce dovedeste ca locurile sunt legate de anume situatii: Pasul tatarilor, Muntele Tataru Mare si Tataru Mic, Drumul Nemtesc, Casele Neamtului, Râul Cetatii, vârful

lui Crai, etc.

Primii navalitori mentionati de istorie sunt cumanii si tatarii care probabil au distrus cetatea de piatra din Tabla Butii si, care apoi din ordinul regelui maghiar ar fi fost reconstruita de cavalerii teutoni între 1211-1225 când se

pare ca au fost în Tara Bârsei, dar care apoi a suferit alte distrugeri si ruinari.
Puternicele navaliri ale tatarilor din anii 1241, 1285, 1343 si altele pâna în anul 1658 spre Transilvania prin Pasul Buzaului, au produs mari stricaciuni cetatii si au lasat trecatoarea „Ca o poarta deschisa sper Tara Bârsei”, dupa cum

precizeaza istoricul Emil Micu în lucarea sa „ Depresiunea Întorsurii Buzaului”.
Apoi frecvent trecatoarea este calcata de ostile turcesti la 1421,1432, 1438, 1508, ultima fiind în anul 1828, când trec prin pasul Buzaului sa prade Transilvania, dar sunt respinsi de localnici în Tara Bârsei .
Pasul Buzaului a fost trecut si de ostiri nedusmane, nu în scopuri pradalnice spre Transilvania si spre Tara Româneasca, astfel la 1542 domnul Moldovei Petru Rares trece prin Tabla Butii la cetatiile lui din Transilvania.
La 1599, domnul muntean Mihai Viteazul pleaca din Târgoviste si pe valea Teleajenului urca la Tabla Butii si coboara în Vama Buzaului, unde se odihneste în data de 17-18 oct .1599 pe pasunile prietenului sau Ioan Beldy” nobil maghiar”

din Budila (T.Bârsei), în apropiere de granita, conform lucrarii lui Pavel Binder „ Contributii la localizarea Cruceburgului” (….pag.131).
În sec al XVII –lea trecatoarea este adesea calcata de ostile T.Românesti si cele transilvane si chiar devine teatru de operatiuni militare : 1655,1688.
Prin Tabla Butii a trecut si o parte a ostirii turcesti în drum spre Wiena la asediul din anul 1683.

În anul 1689, generalul austriac Heissler da ordin sa se reconstruiasca cetatea Tabla Butii care fusese distrusa de armatele adversarului sau Tokoly, rebel nobil maghiar, în trecerea lui pe acolo.
Prin înglobarea Transilvaniei la sf.sec. al XVIII – lea în Imperiul Austriac, cetatea Tabla Butii trebuia sa fie un bastion de aparare.

La 1700, noii stapâni ai Transilvaniei, Imperiul Habsburgic, coboara Oficiul Vamal la intrarea în localitatea cea mai apropiata de granita la Vama Buzaului, Tabla Butii ramânând doar frontiera, cu un pichet de graniceri.
Dupa anul 1784, trecatoarea îsi pierde din importanta militara si economica, datorita deschiderii caii din pasul Bratocea – Sacele, iar la 1839 se deschide artera pe valea Buzaului pe la Siriu si se muta si oficiul vamal de la Vama

Buzaului la Siriu, în aval pe râul Buzau.

În ciuda granitelor si a divergentelor politice si militare dintre tari, aceste plaiuri au întretinut legaturi umane, nedusmanoase între locuitorii ambelor laturi carpatice indiferent de natiune. Ex.Mihai Viteazul Domn român, era prieten

cu nobilul maghiar Beldy din Transilvania.
Istoricul maghiar Szekely Oklevelltar si cronicarul Janos din Haghig, relateaza ca pe aceste plaiuri folosite de pastorii români din vechime, se facea comert ilegal, în special cu turme de vite de catre secuii din Scaunele Secuiesti ,

ocolind oficiul vamal din Tabla Butii. Acest comert de contrabanda, facut pe carari cunoscute doar de localnici, nu se putea face fara sprijinul localnicilor români. Deci, diferentele de nationalitate nu contau.În aceasta zona nu s-au

înregistrat conflicte etnice, desi în vecinatatea Vaii Buzaului erau sate mixte, locuite de români împreuna cu unguri, secui si sasi în Tara Bârsei din sec al XII – XIII, iar granitele existau doar pe harti si în cancelariile regale.
Remarcam ca românii din Buzau Ardelean, cum era numita zona din interiorul arcului Carpatic (în granitele Transilvaniei), au avut o atitudine cooperanta cu vecinii lor neromâni de aceeasi conditie sociala, nu si cu stapânirea maghiara,

nobili unguri în exclusivitate carora le erau supusi, cu care au avut relatii antagonice.

Rezistenta româneasca si contradictiile sociale si national- politice se acutizeaza la începutul sec al XX – lea datorita politicii dusa de Budapesta în timpul dualismului austro-ungar de maghiarizare fortata a românilor din Tara Bârsei.
Romanii buzaieni nu ramân pasivi fata de miscarea nationala de eliberare a Transilvaniei si unirea cu patria româna, încurajati fiind desigur de vecinatatea României.

Liderii lor, preotii si învatatorii coordoneaza diferite activitati nationale legale, sau subversive. Astfel, David Coman si Ioan Modroiu, preoti si învatatori la vama Buzaului aproape de granita din Tabla Butii, intra-n reteaua de

spionaj a celor 16 intelectuali români din Tara Bârsei si, în anul 1915 trimit rapoarte despre întariturile de la granita si despre efectivele trupelor naghiare desi cunosteau riscurile. Descoperita reteaua de autoritatile maghiare, face

ca toti sa fie arestati si deci si cei 2 : David Coman si Ioan Modroiu din Vama Buzaului, condamnati la spânzuratoare pentru tradare , doar prabusirea Imperiului Austro-Ungar în timpul razboiului i-a salvat si a eliberat armata româna

din temnitele maghiare.

Desi spiritul românesc de eliberare de sub stapânirea straina, era viu fata de cei câtiva maghiari si austrieci stabiliti în zona dintre vamesi si graniceri) ca Bordas, Horvath, Iager, Zerbes, Rotbecher , localnicii nu au avut o

atitudine ostila, au convietuit cu ei în armonie, toti s-au casatorit cu femei localnice si s-au integrat firesc în comunitatea locala.
Intarea României în razboi în anul 1916, va face ca pe fosta zona de granita din apropiere sa se desfasoare ostilitati.

Atacul armatei române, dat pe valea Buzaului la Siriu, între Regimentul 8 infanterie Buzau si batalionul 83 Landwer întreg facut prizonier.
Lupte înversunate s-au dus si la Tabla Butii în august 1916 si între armata româna si armata germana. Dupa pierderi grele de ambele parti, armata germana este respinsa, alungata pâna la intarea în Vama Buzaului la Strâmbu, unde românii

obtin o noua victorie decisiva si-n urmatoarele zile alunga armata germana pâna la Brasov.

Cimitirul din Tabla Butii
În urma ostilitatiilor românii aduna mortii din ambele tabere si îi îngroapa pe locul bataliei, pe fosta granita, acolo unde s-au jertfit.
Se va face un cimitir al ostasilor cazuti eroic în Tabla Butii, aproape de ruinele cetatii.
În acest cimitir sunt asezati la odihna vesnica în pace atât ostasii români cât si dusmanii lor. Dupa ce s-au omorât din ordinele pagâne ale potentatiilor vremii, dorm alaturi ca niste crestini adevarati, eliberati de patimi si uri.
Cei 166 de eroi români, morti de gloantele dusmanilor, ca si dusmanii morti au devenit doar morti fara cetatenie, nationalitate, mânati de scopuri meschine, sunt cu totii eroii, de aceea au meritat acelasi cimitir, unicat, în istorie.
Un merit deosebit în aceasta actiune l-a avut un mare român, un adevarat slujitor al credintei crestine preotul Vasilescu din Slon, care umbla cu caruta pe munte aduna mortii si-i îngropa crestineste cu slujba religioasa, indiferent din

ce tabara erau. Preotul Vasilescu a dovedit bunul simt si respectul fata de creatia divina fara discriminare, fara religie si natie.

Dupa terminarea razboiului la Tabla Butii , eroii au parte de pretuirea meritata a supravietuitorilor si se amenajeaza cimitirul îngradit si îngrijit de satele vecine. De comun acord organele civile si militarea au stabilit ca zi de

comemorare a jertfei acestor eroi ziua de 6 aug.- Schimbarea la fata, când localnicii tin sarbatoare si se pot urca la Tabla Butii pe munte pentru pomenirea mortilor, caci la 15/16 august când acestia au cazut la datorie, ei sunt

comemorati în localitatile lor, caci în toate comunele submontane sunt monumente ale eroilor locali, cazuti la datorie în marele razboi al întregirii.

S-a statornicit o traditie de mare traire patriotica de evocare a faptelor eroice cu ceremonial religios si militar, la care participa multimea de pe ambele laturi ale fostei granite.
Aceasta traditie laudabila s-a tinut pâna când a fost interzisa de comunism dupa 1948. Cimitirul nu a mai fost îngrijit decât sporadic si în ascuns, capatând aspectul de uitat si parasit pentru o vreme.
Pentru sacrificiul celor de sub glie, localnicii au întretinut viu focul recunostintei si Cultul Eroilor neamului, încât începând din anul 1985, Primaria comunei CERASU ( pe al carei teritoriu se afla cimitirul ), pâna prin anul 1988 a

initiat actiuni pentru refacerea si îngrijirea cimitirului. S-au rescris crucile si firidele de marmura de la intrare cu numele celor 166 de eroi, s-a refacut gardul împrejmuitor si s-a ridicat la intrare o troita. Acestea s-au facut sub

obladuirea unui om minunat primarul de atunci al Comunei – OGREZEANU ION.

Dupa anul 1990 s-au reluat si festivitatile de la 6 august cu ceremonial militar, religios si civil.
Actiunea este continuata pâna în prezent. În anul 200, s-a ridicat si un monument – OBELISC în cimitir, cu numele eroilor cazuti la datorie.
Festivitatile de la 6 august organizate de Comuna Cerasu, sunt deosebit de apreciate în zona, prin amploarea lor si pretuirea pe care o arata organele civile, militare si religioase. Pe plaiurile de la Tabla Butii, se aduna multime de

norod chiar cu o zi înainte stau în corturi si sub cerul liber, însufletiti de o puternica traire de recunostinta si mândrie pentru a participa la festivitati.

Un merit deosebit în aceste actiuni comemorative ca si îngrijirea cimitirului, ridicarea monumentului în ultimii ani îl are actualul Primar al Comunei Cerasu – D-nul Duca Dumitru, un mare român..
Vecinatatea ruinelor cetatii medievale cu cimitirul eroilor pe aceste plaiuri mioritice nu poate decât sa creeze emotii si sentimente patriotice trainice, încrezatoare în pacea si armonia dintre om si natura si dintre om si om, fara

granite si îngradiri nationale.

Faptele fara pereche în Europa ale românilor ce fara discriminare respecta si cinstesc mortii în acelasi cimitir, vorbesc despre istoria lor, trecuta de secole când au convietuit fara conflicte nationale cu vecinii lor neromânii.
Rasplata istoriei nu a întârziat sa apara, deoarece în anul 1918 când autoritatile statului maghiar s-au prabusit în toate localitatile din Tara Bârsei s-au constituit Garzi Nationale românesti pentru a asigura paza si ordinea. În

localitatea vecina cu Buzau Ardelean – Teliu, ungurii au intrat alaturi de români în Garda Nationala, deci sprijina organele românesti în realizarea unirii cu România si nu se tem de venirea unui stat românesc în locul celui austro-

ungar.

Convietuirea de secole între românii si ungurii din Teliu, este pasnica si le-a dat ungurilor garantia si curajul ca sa sprijine actiunile românilor de constituire a organelor de stat românesti.
Românii din aceasta zona de-a lungul veacurilor s-au jertfit ca vrednici pazitori ai trecerii spre Apusul Europei a multor semintii de agresori ce tinteau sa ajunga în apusul continentului.
Acesti pastori carpatini au fost paznicii sacrificati de istorie la portile Europei oprind pe toti nepoftitii îndestulându-i cu munca lor si oprindu-i aici cu jertfa lor.
Am prezentat o pagina de istorie cu note specifice istoriei poporului român, care se dovedeste a fi european prin actiunile lui înca din mileniul trecut.
Sub „raza soarelui” a stat alaturi cu fostii dusmani vi sau morti/Au convietuit alaturi ca „ popor lânga popor” cu toate neamurile pasnic, împlinind destinul lor comun european.




DRUMURI UITATE - TABLA BUTII

Până la anul 1789 pe Valea Prahovei, mai sus de Posada, nu trecea decât o biată potecă de cai, nici măcar un drum de caruţă.

Trecerea peste munţi se făcea pe vechiul Drum Roman pe la Vârful lui Crai, numit şi Drumul Mare de pe plai.

Drumul intră în munte dinspre Transilvania pe cursul superior al Buzăului, pe la Vama Buzăului şi Pârăul Fetei (Izvorul Buzăului), urcă în Pasul Tabla Buţii, continuă spre Sud pe Culmea Munţii Tătaru, pe sub Vârful lui Crai şi coboră la

Ceraşu, pe Valea Drajnei, pentru a ajunge la Vălenii de Munte şi în cele din urmă la Ploieşti.

Pentru a ne face o idee despre importanţa istorică a acestei rute vom puncta câteva evenimente la care aceste locuri au fost martore.

Primi care au intuit importanţa acestei căi de transport au fost Romanii. După pacea din 102, ei au construit, în bunul lor obicei, un drum pavat cu piatră de râu, o adevarată, "Via strata", care făcea legătura noilor provincii cucerite

în Banat şi Ardeal cu mai vechea provicie Moesia Inferior (Dobrogea). Pentru apărare ei au construit castrele de la Drajna, Mălaieşti şi Cetăţuia.

În anul 1241, în timpul marii invazii tătare, o ceată sub conducerea hanului Bugec se răzleţeşte de grosul năvălitorilor şi trce în Transilvania pe la Vârful lui Crai. De la ei au rămas denumirile Munţii.Tătaru, Pasul Tătarului etc.

Pentru a împlinii visul de unire al românilor, în octombrie 1599, Mihai Viteazul trece Carpaţii pe Drumul mare de pe plai printr-un marş fulgerător de numai o zi şi o noapte, pentru a surprinde duşmanul complet nepregătit. De la acele

evenimente au rămas denumirile, "Stânca lui Mihai" (pe DN1A intre Cheia si V.Berii) şi, "Masa lui Mihai Viteazul" de lângă Tabla Buţii.

Dealtfel, denumirea de, Tabla Buţii provine de la catastiful cu evidenţa butoaielor cu vin şi untdelemn care urcau în pasul amintit trase de mai multe perechi de boi. Comertul era facut de secole de negustorii din oraşul-stat Braşov cu

reprezentanţii Inaltei Porţi din Muntenia şi Moldova.

În august 1602, Radu Şerban, urmaşul la tron al lui Mihai Viteazul, trece din Ardeal în fruntea unei oştiri pentru a-şi recâstiga tronul uzurpat de Simeon Movilă. Simeon era sprijinit de tătari. La Ogretin, o locatie pe traseul nostru, a

avut loc cunoscutul episod al luptei lui Stroe Buzescu cu Mârza, cumnatul hanului tatar Gazi Ghirai, în faţa oştirilor. Poetul prezintă intreaga luptă şi stabileşte şi sfârşitul favorabil valahilor, iar cronicarul jubilează:, "Şi nu fu

spre voia câinilor de tătari..."

După 1789, când drumul Văii Prahovei e modernizat de austrieci, Drumul de pe plai cunoaşte un vizibil declin.

Aceste meleaguri vor intra din nou pe scena istoriei în timpul primului razboi mondial. După cum ştim, România intră în război alături de Puterile Antantei şi în 1916 trece Carpaţii pentru eliberarea Transilvaniei. După o ofensivă

puternică armata romana e nevoită să se retragă pe linia munţilor.

În bătălia pentru trecători din noiembrie 1916 în zona Tabla Buţii au avut loc lupte violente, această zonă a frontului fiind un adevarat, "Termopile românesc".
În cimitirul eroilor din apropiere, pe o piatra funerară roasă de vremi stă scris:, "...Au căzut la Muntele Tătaru, Plaiul Cetaţuia şi Vârful Stânii 5 ofiţeri şi ... ostaşi apărând sfânta noastră glie, care se odihnesc sub cele lespezi

de piatră de sub colină, la un loc cu inamicul răpus, concretizănd chiar în mormânt generozitatea blandului nostru popor."

În zilele noastre, din toate acestea nu a rămas decat un drum pastoral, ruinele unei cetăţi, un cimitir al eroilor căzuţi la datorie şi oportunitatea unei ture de neuitat prin locuri mai puţin umblate.Cetatea Tabla Butii / Tabla Butii Fortress

Tabla Butii este „pas” – trecatoare montana la înaltimea de 1340 m, în Carpatii de Curbura. Prin aceasta artera se facea legatura dintotdeauna între sudul Carpatiilor spre Muntenia si cotul interior al curburii Carpatiilor la nord – vest

prin Tara Bârsei cu Transilvania.

Aceasta cale este usor accesibila datorita reliefului – nu prea accidentat fiind cea mai scurta cale între Transilvania spre Occident si gurile Dunarii la Marea Neagra spre Levant.
Punctul Tabla Butii este vârful, culmea dintre Valea Teleajenului ce urca dinspre Muntenia si obârsia Buzaului în Masivul Ciucas spre Transilvania.
Numele trecatorii Tabla Butii este dat de la „tablele”stantate – aplicate în trecut pe butoaiele cu marfa cand se facea vama, deoarece era granita dintre Tara Româneasca si Transilvania, aici a functionat si un punct vamal, de la

formarea statelor feudale românesti.

Caravanele comerciale treceau chiar prin incinta cetatii care este atestata în documentele medievale înca din sec al XIII – lea. Cetatea este mentionata în documentele transilvane si cele maghiare sub numele de CRUCEBERG , iar în cele

ale Tarii Românesti sub numele de Cetatea Buzaului sau Tabla Butii, în vorbirea localnicilor.

Usoara penetrare a zonei a facut sa fie frecvent calcata de ostiri dusmane în ambele sensuri, mai frecvent spre Transilvania dinspre sudul Carpatiilor. Sunt cunoscute navalirile tatarilor si turcilor prin acest loc pâna în timpurile

moderne.

Toponimia locului ilustreaza tavalugul istoriei ca o memorabila cronica, ce dovedeste ca locurile sunt legate de anume situatii: Pasul tatarilor, Muntele Tataru Mare si Tataru Mic, Drumul Nemtesc, Casele Neamtului, Râul Cetatii, vârful

lui Crai, etc.

Primii navalitori mentionati de istorie sunt cumanii si tatarii care probabil au distrus cetatea de piatra din Tabla Butii si, care apoi din ordinul regelui maghiar ar fi fost reconstruita de cavalerii teutoni între 1211-1225 când se

pare ca au fost în Tara Bârsei, dar care apoi a suferit alte distrugeri si ruinari.
Puternicele navaliri ale tatarilor din anii 1241, 1285, 1343 si altele pâna în anul 1658 spre Transilvania prin Pasul Buzaului, au produs mari stricaciuni cetatii si au lasat trecatoarea „Ca o poarta deschisa sper Tara Bârsei”, dupa cum

precizeaza istoricul Emil Micu în lucarea sa „ Depresiunea Întorsurii Buzaului”.
Apoi frecvent trecatoarea este calcata de ostile turcesti la 1421,1432, 1438, 1508, ultima fiind în anul 1828, când trec prin pasul Buzaului sa prade Transilvania, dar sunt respinsi de localnici în Tara Bârsei .
Pasul Buzaului a fost trecut si de ostiri nedusmane, nu în scopuri pradalnice spre Transilvania si spre Tara Româneasca, astfel la 1542 domnul Moldovei Petru Rares trece prin Tabla Butii la cetatiile lui din Transilvania.
La 1599, domnul muntean Mihai Viteazul pleaca din Târgoviste si pe valea Teleajenului urca la Tabla Butii si coboara în Vama Buzaului, unde se odihneste în data de 17-18 oct .1599 pe pasunile prietenului sau Ioan Beldy” nobil maghiar”

din Budila (T.Bârsei), în apropiere de granita, conform lucrarii lui Pavel Binder „ Contributii la localizarea Cruceburgului” (….pag.131).
În sec al XVII –lea trecatoarea este adesea calcata de ostile T.Românesti si cele transilvane si chiar devine teatru de operatiuni militare : 1655,1688.
Prin Tabla Butii a trecut si o parte a ostirii turcesti în drum spre Wiena la asediul din anul 1683.

În anul 1689, generalul austriac Heissler da ordin sa se reconstruiasca cetatea Tabla Butii care fusese distrusa de armatele adversarului sau Tokoly, rebel nobil maghiar, în trecerea lui pe acolo.
Prin înglobarea Transilvaniei la sf.sec. al XVIII – lea în Imperiul Austriac, cetatea Tabla Butii trebuia sa fie un bastion de aparare.

La 1700, noii stapâni ai Transilvaniei, Imperiul Habsburgic, coboara Oficiul Vamal la intrarea în localitatea cea mai apropiata de granita la Vama Buzaului, Tabla Butii ramânând doar frontiera, cu un pichet de graniceri.
Dupa anul 1784, trecatoarea îsi pierde din importanta militara si economica, datorita deschiderii caii din pasul Bratocea – Sacele, iar la 1839 se deschide artera pe valea Buzaului pe la Siriu si se muta si oficiul vamal de la Vama

Buzaului la Siriu, în aval pe râul Buzau.

În ciuda granitelor si a divergentelor politice si militare dintre tari, aceste plaiuri au întretinut legaturi umane, nedusmanoase între locuitorii ambelor laturi carpatice indiferent de natiune. Ex.Mihai Viteazul Domn român, era prieten

cu nobilul maghiar Beldy din Transilvania.
Istoricul maghiar Szekely Oklevelltar si cronicarul Janos din Haghig, relateaza ca pe aceste plaiuri folosite de pastorii români din vechime, se facea comert ilegal, în special cu turme de vite de catre secuii din Scaunele Secuiesti ,

ocolind oficiul vamal din Tabla Butii. Acest comert de contrabanda, facut pe carari cunoscute doar de localnici, nu se putea face fara sprijinul localnicilor români. Deci, diferentele de nationalitate nu contau.În aceasta zona nu s-au

înregistrat conflicte etnice, desi în vecinatatea Vaii Buzaului erau sate mixte, locuite de români împreuna cu unguri, secui si sasi în Tara Bârsei din sec al XII – XIII, iar granitele existau doar pe harti si în cancelariile regale.
Remarcam ca românii din Buzau Ardelean, cum era numita zona din interiorul arcului Carpatic (în granitele Transilvaniei), au avut o atitudine cooperanta cu vecinii lor neromâni de aceeasi conditie sociala, nu si cu stapânirea maghiara,

nobili unguri în exclusivitate carora le erau supusi, cu care au avut relatii antagonice.

Rezistenta româneasca si contradictiile sociale si national- politice se acutizeaza la începutul sec al XX – lea datorita politicii dusa de Budapesta în timpul dualismului austro-ungar de maghiarizare fortata a românilor din Tara Bârsei.
Romanii buzaieni nu ramân pasivi fata de miscarea nationala de eliberare a Transilvaniei si unirea cu patria româna, încurajati fiind desigur de vecinatatea României.

Liderii lor, preotii si învatatorii coordoneaza diferite activitati nationale legale, sau subversive. Astfel, David Coman si Ioan Modroiu, preoti si învatatori la vama Buzaului aproape de granita din Tabla Butii, intra-n reteaua de

spionaj a celor 16 intelectuali români din Tara Bârsei si, în anul 1915 trimit rapoarte despre întariturile de la granita si despre efectivele trupelor naghiare desi cunosteau riscurile. Descoperita reteaua de autoritatile maghiare, face

ca toti sa fie arestati si deci si cei 2 : David Coman si Ioan Modroiu din Vama Buzaului, condamnati la spânzuratoare pentru tradare , doar prabusirea Imperiului Austro-Ungar în timpul razboiului i-a salvat si a eliberat armata româna

din temnitele maghiare.

Desi spiritul românesc de eliberare de sub stapânirea straina, era viu fata de cei câtiva maghiari si austrieci stabiliti în zona dintre vamesi si graniceri) ca Bordas, Horvath, Iager, Zerbes, Rotbecher , localnicii nu au avut o

atitudine ostila, au convietuit cu ei în armonie, toti s-au casatorit cu femei localnice si s-au integrat firesc în comunitatea locala.
Intarea României în razboi în anul 1916, va face ca pe fosta zona de granita din apropiere sa se desfasoare ostilitati.

Atacul armatei române, dat pe valea Buzaului la Siriu, între Regimentul 8 infanterie Buzau si batalionul 83 Landwer întreg facut prizonier.
Lupte înversunate s-au dus si la Tabla Butii în august 1916 si între armata româna si armata germana. Dupa pierderi grele de ambele parti, armata germana este respinsa, alungata pâna la intarea în Vama Buzaului la Strâmbu, unde românii

obtin o noua victorie decisiva si-n urmatoarele zile alunga armata germana pâna la Brasov.

Cimitirul din Tabla Butii
În urma ostilitatiilor românii aduna mortii din ambele tabere si îi îngroapa pe locul bataliei, pe fosta granita, acolo unde s-au jertfit.
Se va face un cimitir al ostasilor cazuti eroic în Tabla Butii, aproape de ruinele cetatii.
În acest cimitir sunt asezati la odihna vesnica în pace atât ostasii români cât si dusmanii lor. Dupa ce s-au omorât din ordinele pagâne ale potentatiilor vremii, dorm alaturi ca niste crestini adevarati, eliberati de patimi si uri.
Cei 166 de eroi români, morti de gloantele dusmanilor, ca si dusmanii morti au devenit doar morti fara cetatenie, nationalitate, mânati de scopuri meschine, sunt cu totii eroii, de aceea au meritat acelasi cimitir, unicat, în istorie.
Un merit deosebit în aceasta actiune l-a avut un mare român, un adevarat slujitor al credintei crestine preotul Vasilescu din Slon, care umbla cu caruta pe munte aduna mortii si-i îngropa crestineste cu slujba religioasa, indiferent din

ce tabara erau. Preotul Vasilescu a dovedit bunul simt si respectul fata de creatia divina fara discriminare, fara religie si natie.

Dupa terminarea razboiului la Tabla Butii , eroii au parte de pretuirea meritata a supravietuitorilor si se amenajeaza cimitirul îngradit si îngrijit de satele vecine. De comun acord organele civile si militarea au stabilit ca zi de

comemorare a jertfei acestor eroi ziua de 6 aug.- Schimbarea la fata, când localnicii tin sarbatoare si se pot urca la Tabla Butii pe munte pentru pomenirea mortilor, caci la 15/16 august când acestia au cazut la datorie, ei sunt

comemorati în localitatile lor, caci în toate comunele submontane sunt monumente ale eroilor locali, cazuti la datorie în marele razboi al întregirii.

S-a statornicit o traditie de mare traire patriotica de evocare a faptelor eroice cu ceremonial religios si militar, la care participa multimea de pe ambele laturi ale fostei granite.
Aceasta traditie laudabila s-a tinut pâna când a fost interzisa de comunism dupa 1948. Cimitirul nu a mai fost îngrijit decât sporadic si în ascuns, capatând aspectul de uitat si parasit pentru o vreme.
Pentru sacrificiul celor de sub glie, localnicii au întretinut viu focul recunostintei si Cultul Eroilor neamului, încât începând din anul 1985, Primaria comunei CERASU ( pe al carei teritoriu se afla cimitirul ), pâna prin anul 1988 a

initiat actiuni pentru refacerea si îngrijirea cimitirului. S-au rescris crucile si firidele de marmura de la intrare cu numele celor 166 de eroi, s-a refacut gardul împrejmuitor si s-a ridicat la intrare o troita. Acestea s-au facut sub

obladuirea unui om minunat primarul de atunci al Comunei – OGREZEANU ION.

Dupa anul 1990 s-au reluat si festivitatile de la 6 august cu ceremonial militar, religios si civil.
Actiunea este continuata pâna în prezent. În anul 200, s-a ridicat si un monument – OBELISC în cimitir, cu numele eroilor cazuti la datorie.
Festivitatile de la 6 august organizate de Comuna Cerasu, sunt deosebit de apreciate în zona, prin amploarea lor si pretuirea pe care o arata organele civile, militare si religioase. Pe plaiurile de la Tabla Butii, se aduna multime de

norod chiar cu o zi înainte stau în corturi si sub cerul liber, însufletiti de o puternica traire de recunostinta si mândrie pentru a participa la festivitati.

Un merit deosebit în aceste actiuni comemorative ca si îngrijirea cimitirului, ridicarea monumentului în ultimii ani îl are actualul Primar al Comunei Cerasu – D-nul Duca Dumitru, un mare român..
Vecinatatea ruinelor cetatii medievale cu cimitirul eroilor pe aceste plaiuri mioritice nu poate decât sa creeze emotii si sentimente patriotice trainice, încrezatoare în pacea si armonia dintre om si natura si dintre om si om, fara

granite si îngradiri nationale.

Faptele fara pereche în Europa ale românilor ce fara discriminare respecta si cinstesc mortii în acelasi cimitir, vorbesc despre istoria lor, trecuta de secole când au convietuit fara conflicte nationale cu vecinii lor neromânii.
Rasplata istoriei nu a întârziat sa apara, deoarece în anul 1918 când autoritatile statului maghiar s-au prabusit în toate localitatile din Tara Bârsei s-au constituit Garzi Nationale românesti pentru a asigura paza si ordinea. În

localitatea vecina cu Buzau Ardelean – Teliu, ungurii au intrat alaturi de români în Garda Nationala, deci sprijina organele românesti în realizarea unirii cu România si nu se tem de venirea unui stat românesc în locul celui austro-

ungar.

Convietuirea de secole între românii si ungurii din Teliu, este pasnica si le-a dat ungurilor garantia si curajul ca sa sprijine actiunile românilor de constituire a organelor de stat românesti.
Românii din aceasta zona de-a lungul veacurilor s-au jertfit ca vrednici pazitori ai trecerii spre Apusul Europei a multor semintii de agresori ce tinteau sa ajunga în apusul continentului.
Acesti pastori carpatini au fost paznicii sacrificati de istorie la portile Europei oprind pe toti nepoftitii îndestulându-i cu munca lor si oprindu-i aici cu jertfa lor.
Am prezentat o pagina de istorie cu note specifice istoriei poporului român, care se dovedeste a fi european prin actiunile lui înca din mileniul trecut.
Sub „raza soarelui” a stat alaturi cu fostii dusmani vi sau morti/Au convietuit alaturi ca „ popor lânga popor” cu toate neamurile pasnic, împlinind destinul lor comun european.




DRUMURI UITATE - TABLA BUTII

Până la anul 1789 pe Valea Prahovei, mai sus de Posada, nu trecea decât o biată potecă de cai, nici măcar un drum de caruţă.

Trecerea peste munţi se făcea pe vechiul Drum Roman pe la Vârful lui Crai, numit şi Drumul Mare de pe plai.

Drumul intră în munte dinspre Transilvania pe cursul superior al Buzăului, pe la Vama Buzăului şi Pârăul Fetei (Izvorul Buzăului), urcă în Pasul Tabla Buţii, continuă spre Sud pe Culmea Munţii Tătaru, pe sub Vârful lui Crai şi coboră la

Ceraşu, pe Valea Drajnei, pentru a ajunge la Vălenii de Munte şi în cele din urmă la Ploieşti.

Pentru a ne face o idee despre importanţa istorică a acestei rute vom puncta câteva evenimente la care aceste locuri au fost martore.

Primi care au intuit importanţa acestei căi de transport au fost Romanii. După pacea din 102, ei au construit, în bunul lor obicei, un drum pavat cu piatră de râu, o adevarată, "Via strata", care făcea legătura noilor provincii cucerite

în Banat şi Ardeal cu mai vechea provicie Moesia Inferior (Dobrogea). Pentru apărare ei au construit castrele de la Drajna, Mălaieşti şi Cetăţuia.

În anul 1241, în timpul marii invazii tătare, o ceată sub conducerea hanului Bugec se răzleţeşte de grosul năvălitorilor şi trce în Transilvania pe la Vârful lui Crai. De la ei au rămas denumirile Munţii.Tătaru, Pasul Tătarului etc.

Pentru a împlinii visul de unire al românilor, în octombrie 1599, Mihai Viteazul trece Carpaţii pe Drumul mare de pe plai printr-un marş fulgerător de numai o zi şi o noapte, pentru a surprinde duşmanul complet nepregătit. De la acele

evenimente au rămas denumirile, "Stânca lui Mihai" (pe DN1A intre Cheia si V.Berii) şi, "Masa lui Mihai Viteazul" de lângă Tabla Buţii.

Dealtfel, denumirea de, Tabla Buţii provine de la catastiful cu evidenţa butoaielor cu vin şi untdelemn care urcau în pasul amintit trase de mai multe perechi de boi. Comertul era facut de secole de negustorii din oraşul-stat Braşov cu

reprezentanţii Inaltei Porţi din Muntenia şi Moldova.

În august 1602, Radu Şerban, urmaşul la tron al lui Mihai Viteazul, trece din Ardeal în fruntea unei oştiri pentru a-şi recâstiga tronul uzurpat de Simeon Movilă. Simeon era sprijinit de tătari. La Ogretin, o locatie pe traseul nostru, a

avut loc cunoscutul episod al luptei lui Stroe Buzescu cu Mârza, cumnatul hanului tatar Gazi Ghirai, în faţa oştirilor. Poetul prezintă intreaga luptă şi stabileşte şi sfârşitul favorabil valahilor, iar cronicarul jubilează:, "Şi nu fu

spre voia câinilor de tătari..."

După 1789, când drumul Văii Prahovei e modernizat de austrieci, Drumul de pe plai cunoaşte un vizibil declin.

Aceste meleaguri vor intra din nou pe scena istoriei în timpul primului razboi mondial. După cum ştim, România intră în război alături de Puterile Antantei şi în 1916 trece Carpaţii pentru eliberarea Transilvaniei. După o ofensivă

puternică armata romana e nevoită să se retragă pe linia munţilor.

În bătălia pentru trecători din noiembrie 1916 în zona Tabla Buţii au avut loc lupte violente, această zonă a frontului fiind un adevarat, "Termopile românesc".
În cimitirul eroilor din apropiere, pe o piatra funerară roasă de vremi stă scris:, "...Au căzut la Muntele Tătaru, Plaiul Cetaţuia şi Vârful Stânii 5 ofiţeri şi ... ostaşi apărând sfânta noastră glie, care se odihnesc sub cele lespezi

de piatră de sub colină, la un loc cu inamicul răpus, concretizănd chiar în mormânt generozitatea blandului nostru popor."

În zilele noastre, din toate acestea nu a rămas decat un drum pastoral, ruinele unei cetăţi, un cimitir al eroilor căzuţi la datorie şi oportunitatea unei ture de neuitat prin locuri mai puţin umblate.


Obiective turistice in localitatea Cerasu

Tabla Butii - Drumul Roman Si Cimitirul Eroilor > Cerasu
Cetatea Tabla Butii / Tabla Butii Fortress

Tabla Butii este „pas” – trecatoare montana la înaltimea de 1340 m, în Carpatii de Curbura. Pri ...



Valid XHTML 1.0! Copyright JTI Advertising © 2000 - 2015
Avem 126615 vizitatori unici si
1 utilizator(i) online
Informatiile si datele de pe acest site sunt proprietate a www.cazare.intorsura.ro 
in colaborare cu alti parteneri si nu au dreptul de a fi preluate fara acordul nostru scris. Echipa cazare.intorsura.ro